Sub visul ce ne duce peste-orbire
e milimetru de divinitate
spre întuneric n-am afinitate,
mi se stâlcește vorba în vorbire.

Ci flori de gheață n-au umiditate
din dorurile toate de corbire
în veac din buza noastră în sorbire
invoc pe tine cu timiditate.

Ci iar stricat de un flagel de spusă
ca o mașinărie de sonete
de o caniculă de ierni răpusă.

Cuvânt precum o nucă în perete
suflarea mi-e-n apocalips apusă,
pe unde oare te ascunzi, poete...