Vine târâș o amintire pe care aș fi plătit-o cu viața viitoare să moară
Trec prin liniște pe lângă Dâmbovița
depărtarea e degerată
Și scuip în ea
Luna galbenă de frig zace ca o mamă bolnavă
De aici din bucătărie nu știu ce tramvai s-ar arunca
Așa
Fără șine
Făra cuvinte
Lumea e un loc mai bun pentru vecinii
Care știu să facă mămăligă
În colțul camerei
Copilul pe care nu o să-l avem
Desenează un brad
Și e fericit