Se face lumină-n suflet când mă cauți,
ochii curioși te zăresc dintr-o dată,
orice umbră se mișcă subțire din încheieturi
când te apropii cu pasul de fulg.

Cuvintele se repetă-n tăceri ascunse.

Seara se așază pe fața ferestrelor casei,
privirile sunt străbătute de crepuscul și pleacă,
caii nopții n-au sosit încă pe pajiști.

Suave în mov brândușele adorm.

Păsările înnoptează-n frunzișuri, stau nemișcate,
întunericul alunecă printre clipe cu mirosul tău.

La ochi cineva-mi leagă o eșarfă,
o liniște cețoasă îmi pune pe umeri,
simt înlăuntru un fior de căldură,
aura celei ce a venit și se ascunde.

Noaptea se lasă dusă de nas,
fericirea se plimbă printre noi
cei cuprinși strâns în brațele goale.

Ce ne așteaptă parcă nu este
și prin carne-mi zboară fluturi de trup.