Scuze pentru protecție
n-am știut că odată cu scutul meu te scutesc și de
libertatea de a încerca și de a greși
în fond greutățile ridicate de tine îți dezvoltă musculatura
nici un doctor nu m-a învățat să te expulzez din placenta mentală
cum să te las să adormi cu frica pe tine
n-am crezut că fără armura mea ai rămâne descoperit dar
fără curajul de a mai descoperi
caninii altor câini ce te apără știrbesc
instinctul tău de apărare

scuze pentru întăriri
n-am știut că odată cu ele îți întăresc și
impresia slăbiciunii tale
în fond subiectivitatea umană e un fapt obiectiv
nici un artist nu m-a învățat să îți spun să pictezi liber
cum să te las să alegi pastelul în locul nuanțelor tari
n-am crezut că vorbele prea hotărâte vor hotărî
să înăbușe glasul celor tremurânde
pumnalul îngroapă nesiguranța
mai adânc în ființă

scuze pentru scuze
n-am știut că odată cu acceptarea lor devine inacceptabil
să mai învinovățești pe altcineva în afară de tine
în fond acceptarea de sine nu se acceptă prin alții
nici un înțelept nu m-a învățat decât că adevărul te va elibera
cum să te las să te întrebi ce cantitate de adevăr e necesară
n-am crezut că deznodământul scuzelor mele ar reda
expozițiunea acuzelor tale
romanul cel mai personal se scrie la urmă dar
la persoana întâi

scuze pentru viață
n-am știut că odată cu posibilitățile incerte îți pot promite doar
certitudinea morții
în fond nemurirea nu e a mea să ți-o ofer
nici un croitor nu m-a învățat cum să-ți îmbrac sufletul
cum să te las să ți-l sufleci până la coate
n-am crezut că scânteia lui nu s-a ridicat din flacăra mea ci a coborât
din înaltul ceresc
eternitatea seninului din înalt se vede la
sfârșitul obscurului din adânc