printre miliarde de aduși la numitorul comun
refuz să mă aliniez alienării generale
răscolesc prin gheață după un bob de jar
cât să-mi dovedesc că exist
resping ca nefondat adevărul crud
cresc iluziile ca pe niște flori de oferit
la ceremoniile funerare

oricât aș aranja de un infinit
prin magica unitate supusă analizei
poate că nu sunt destul de puternic
să mă semnez pe veceuri
ca un apucat de frumos
sau pur și simplu ca un fin observator
al nimicului etern

trăiesc într-o inegalabilă eroare
mă bucur totuși de grația celor chemați
și te iubesc pentru că ești frumoasă
și o să mor regretându-te viață
oricâte idealuri m-ar aștepta undeva cândva