Adormit într-un pat de umbre,
într-o încăpere din scorbura vremii
m-am supus unui ritual necunoscut
unde odihnesc solemn numai inițiații.
M-am supus unui ritual necunoscut
în care nu trebuia să particip cu gândul
ci să mă golesc de tot ce înseamnă trecut.

În ochiul meu se vărsa întunericul,
lumina sub pleoape aștepta
marele fluviu de fotoni din univers
ce urmau să mă scoată din transă
și să mă integreze în valul de căldură
care rezistă și la umbră.

Clipele se topesc în alveole ca ceara,
flacăra lor arde după un cod
pe care cei ce-l știu fac pregătiri,
să mă inițieze-n taina divină.

Oricum timpul și moartea-s relative
între viețile nostre succesive.