cu toții avem curajul de a muri
măcar o dată,
definitiv,
sub unghii de viață carne

la pândă gândul,
cogniții despre Dumnezeu
în miros de tămâie vuind
aducerea-aminte spre Credință,
acolo e un Ou de înger
lângă o traseistă
amândoi au supt la țâța divină
laptele Mântuirii
din atât de puțin cât
un martiraj pe Cruce

degetele mărturisesc vorba
pe o hârtie a zăpezilor uitate,
e ger de crapă
călimara-n clepsidră,
untură de cuvânt amestecată
cu deșertul nisipului clipei când
aruncam vârf de aripă-n pământ
pietruind simțiri de iarnă
sub albastrul de botez al cerului