Am rămas singuri
așteptând ultimul metrou
cred că o mai văzusem stând langă mine
privindu-i pielea aproape transparentă
simțeam fiori reci
șinele de oțel se încolăceau ca șerpii în cuiburi
era frumoasă străina
va sta alături de mine tot drumul
eram sigur că mai avuseserăm același drum
altădată vorbiserăm
știam că dacă vorbim îmi va fi mai ușor
drumurile lungi sunt întotdeauna plictisitoare
și nu am cu ce să-mi omor timpul
nu sunt dispus la conversație
nu am ce să mărturisesc
nu pot să mă apăr în vreun fel
să amân....
metroul acesta nu-l luasem niciodată
nu-i cunoșteam traseul
frumoasa străină
a întins mâna spre mine
metroul venise
trebuia să urcăm