În fața ta m-aplec divinitate,
Și-ți port cuvântul, caldă mărturie,
Încoronat în rânduri aplecate,
Supune-a lui dorință, numai ție.

Suntem aici în nenăscuta lume,
Unde apusul scaldă răsăritul,
Și-n fiecare zi, cu-același nume,
În mare îi botează pângăritul.

Și tot aicea plină, luna doarme,
Pe-aceiași pernă cu măritul soare,
Și- încărunțite, nesfârșite karme,
Își oblojesc rănitele-picioare.

Îți port aici la judecată pasul,
Privește pe cărarea lui trecută,
E plin de răzvrătirea mea Atlasul,
Și de iubirea noastră absolută.

Recită-mă acum cu vocea tare,
Voi asculta din huma mea plebeie,
Doar tu divinitate căzătoare,
Cobori cu aripi blânde de femeie.