poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-08 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Mohorâți și cu capul plecat De prin beciuri ieșeau pe tăcute. Se-auzea pasul lor cadențat, Zeci de graiuri sunau, neștiute. Mai veniră și alții-n oraș Cu lopeți și cazmale în spate, S-au întins risipiți pe pavaj, Din pământ înălțat-au palate. Și-ți păreau c-a țesut un paing Prin oraș, pânza lui pe-ndelete, Și prin val cenușiu și nătâng Greu treceau șiruri lungi de carete. Ziua albă sa stins , a trecut, Agățându-și amurgul în zare, Iar torentul venea nevăzut Se vărsa în oraș ca-ntr-o mare. N-am cătat, n-am ghicit noi nicicând ! Altor oameni li-e vremea să vină ! Ia născut tot o mamă, gemând, Le-a cântat, legănându-i blajină. Înfășați într-al zilei sfârșit, Soarta fu pentru noi înțeleasă... Cel din urmă amurg ne-a urzit Din lumini și din pete - o plasă. N-a fost paznic un zmeu fioros, N-am văzut nici ghena cumplită, Valul vremii ne-a șters furtunos, Iară soarta ne-a fost - o clipită. 10 septembrie 1904 Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu Din volumul Versuri alese 1956
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate