... țărmurile acelor locuri mărețe, luminoase,
linii fără nimic smucit, cadre cu nebuni buni
ce nu te sperie când mă prinzi din urmă de braț
frumoasă, linia părului tău peste zâmbetul domestic,
linia zveltă a bucuriei mele absolute, mulțumite
că tu mă prinzi din urmă de braț și friguroasă
îți lipești linia obrazului de linia umărului meu.
linia dorsală a ciorapului ce ți se pierde sub palton
când pleci de la mine de-a-lungul căii ferate,
linia în zăpadă a motanului ce te însoțește un timp,
linia fierbinte a telefonului în nopți de sfârșit,
linia vocii tale celei mai dragi și mai dragi,
și tot așa ... linia îngrijită a țărmurilor
acestor locuri mărețe, luminoase, unde te primesc.