un bulgăre de umbră stele cară
iar luna-n apă zice din octavă
în strigăte răsuflul e otravă
Mizeria se face de ocară

ți-aduc în raiuri capete pe tavă
suind spre cer pe ceața ca o scară
și astupam și ultima mea nară
rătăcitor cu tine prin otavă

&

în finele lui octo aș mai zice
că lira-mi e-n urcare spre păcat
și-n mine mă așteaptă-a Tale bice.
iar ceasul amintirii e stricat;
încătușat în un prezent novice,
îmi pare-un înger că m-ar fi strigat