Ascult veselia
nu-i agreez ipostazele
exaltării
pe care le cred artificiale și false
de la exaltare
la disperare
nu mai e decât un pas
îmi place
când ia forma entuziasmului
crescându-și avânturile
până iau forma
unui munte
invizibil
dinspre partea avortonilor, otrepelor și troglodiților
și vizibil
dinspre partea oamenilor
care ascultă bunătatea
secundă de secundă
pe acest munte
au crescut plantele
care, fiind utilizate
se obține substanța misterelor și miracolelor

Ascult veselia
ce păcat
că am o altă structură existențială
pentru mine zâmbetul
este atât de rar și inaccesibil
ca un mister.

***

Ascult supărarea
și văd
cum crește în mine
în lipsa veseliei
ca o contrapondere
îmi spune
că a renunțat la lacrimi
și este însetată de altceva
care poate fi
o estetică a melancoliei sumbre
o armonie ursuză
între organe
o balanță
în care negativul și pozitivul
stau într-un echilibru fragil

Sunt supărat pe om
pe incapacitatea lui
de a lansa în viitor
viziuni optimiste
pe instabilitatea lui emoțională
alterând empatia umană
pe vorbele
care au mucegăit
învechite cu aceleași calomnii iraționale
și mă întreb
dacă supărarea mea
are motive temeinice
de a deveni arhetipul stărilor proprii.