poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-01 | |
Abia ieșisem din tura de noapte.
Schimbul trei mi se părea cel mai greu de pătruns cu mintea în dimineața gândului trecut. Mă străpunge-n spate, ca o șoaptă rece, un fel de rană deschizând o amintire: eram eu și încă doi copii. Ne dădeam cu sania de undeva de sus și ajungeam undeva jos... Case nu erau pe nicăieri, oamenii erau niște post-amintiri ale zăpezii, iar eu un vis dintre anotimpuri. Ei doi au coborât primii, iar eu pe urmă. (probabil pe urma lor paralelă de toate speranțele bănuite.) L-am găsit pe unul mâncându-l pe celălalt care plăngea în zăpadă de teama de a rămâne în viață. De pofta de amintire am început să mă înfrupt și eu: i-am luat ochii, inima și mâna dreaptă, oasele le-am îngropat sub un om de zăpadă. Mai târziu am aflat că celălalt a murit în cadă ciopârțindu-și penisul, pântecele și fața. L-au plâns părinții, l-au renegat popii, iar eu m-am speriat de a nu mă mânca și aș fi vrut să vomit tot, inclusiv imaginea unei astfel de crime de suflet. Am trăit până astăzi, când pântecele meu sângerează și vrea să nască un idol pentru care să mă devorez. De teama de a mă recunoaște m-am sinucis la marginea drumului, lângă salcâmi, cu o forfecuță de unghii și am lăsat să ningă peste mine cu fulgi mari, uitându-mă la lună și visând la schimbul unu și la un mormânt cu flori.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate