poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1256 .



Ginghis-Han
poezie [ ]
poem

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Gesualdo ]

2005-09-14  |     | 



Aidoma palei de foc ce cuprinde
În zori răsăritul prin stepe,
Sub aprig covor de copite sirepe
Imperiul mongol se întinde.

Ei spulberă totul în cale:
Mandarini, viziri ori pașale.
Apoi simt și cnejii, 'naintea blazoanelor mândre,
Urgia cumplită-n Apus cum pătrunde.

Săgețile, când prind din arcuri să cânte,
Se-nalță movile de morți cât un munte.
Orașele, mici de sunt, mari, mai contează?
Asediul nu iartă: în scrum scânteiază.

Iar marele han, răsărit de nici unde,
Prin spațiu și timp pe nomazi îi conduce.
În China, in India, chiar Persia, năpasta aduce.
O lume întreagă de frică se-ascunde.

Astfel, de la marea cea Galbenă până
La Mediterana-i stăpână
Voința de stirpe șamană
Ce doar cerului animist i se-nchină.

" Când am spus: -Acolo să mergeți! "
Răsună o voce tăiată în bronz,
" Ați sfărâmat stânci ca s-ajungeți!
Dar iată-mă-acum în fața-nțeleptului bonz

Din templul ce Norului Alb i se spune.
Da, vreau nemurirea să aflu.
Există ea oare? -Vorbește, batrâne!
Asemeni lui Tengri, pot eu să răsuflu? "

" -Dacă nici pământul, nici cerul
Nu dobândit-au permanența,
Cu atât mai puțin, simplul
Om cunoaște esența! "

" -I-am unit pe toți de prin iurte,
Seminții de razboinici păstori,
S-a-mpânzit pământul de rute,
Spre Samarkand duc; învingători,

Supuse alaiuri mânăm noi din spate.
Crâcnește vreunul? Niciunul, tac toate!
Doar eu sunt stăpânul! Pe toți, da, i-am înfrânt!
De nimeni n-am teamă, nici chiar el, tigrul crunt,

Nu poate, în față-mi, decât să se plece!
Crezare cuvintelor tale de ceară
Nu-mi cere să-ți dau! Văd, e soarta amară!
Pe nimeni nu iartă!
Numai Eu de-o las mă va-ntrece! "

















.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!