cuvânt zăcut pe foaie, a zărilor defunctul
renaște-n celuloza cea vie în albeață
mai beau o călimară devreme-n dimineață
s-apropii prin rostire cumva de Iesle punctul.
căci or porni de-acolo uimite-a tale ziceri
spre a vesti născarea în toate-a lui Hristos
născut la umbra crucii, în vieții lui preziceri
trei magi în ieslea sfântă s-or îmbăia frumos.
Decembrie, redută a unor altor vremi
iubirea ta de Domnu-i din ce în ce mai slabă
cerneală și hârtie dar visul nu-i să-l chemi
să stea la tine-n brațe-n cadență de silabă.
târziu vei înțelege, tu, cititor de snoave
că nemurirea zace-n accentele ce-s grave