Tăceri acum în salba vieții tale,
Nevie ești pe-atât cât ești fiindă,
O lumânare-n tine să se-aprindă
Și rugăciunii să-i culegi petale.

Paiang să țeasă clipa ta-n oglindă
Iar flori de ploaie fie parentale
Să porți sub frunte vise cugetale
Ce tot ținutul liniștei colindă.

Te-aud venind, îmi bați tiptil la ușă
Să punem cărnurile noastre fiert,
Păcatul să ne strângă în cătușă.

Oleacă de murire-a ta o iert,
Tu în obrazul meu arunci mănușă
Și iar cu nudul tău venust mă cert.