poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-23 | |
aici sunt umbre care știu să tacă atât de intens,
aștepți un animal diform și electric, gata să devasteze toată singurătatea zilele-ți sunt amfore lipsite de brațe, cauți un punct de sprijin, nu-l găsești, vorbești cu cel ce-ți rânjește din luciul oglinzii, nu are habar cine ești, mă, hai să vedem ce ascunde fiecare pe dedesubt, în întuneric, în întuneric, acum când s-au inventat substanțe de contrast care pot măsura urletul e nevoie de timp, dumnezeule, tot repeți, e nevoie de timp, numără tu ca și când ți-ar fi frică, stai cu genunchii la gură, muști cu poftă din pumni, ehei, o tristețe de-a ta transformă toți ceilalți oameni în praf și praful, iată, se cerne atât de frumos peste toate sufletele care se vor naște a doua oară și da, hai să țipăm, să țipăm cât putem noi de tare, cu ură, te înspăimântă toată această eternitate pe care o mai ai de trăit, imediat cum îți tai jugulara, ești copleșit de ploile care răvășesc interiorul acesta domestic, țigările se fumează singure, decupezi noaptea, o poți transforma într-un fluture căuia i-ai bătut cuie-n cap, s-ă-s-e-s-a-t-u-r-e, sprijini pereții ca și când sunt gata să se prăbușească peste toată această singurătate care te înspăimântă, dumnezeule mare, hai să ne îmbrățișăm înainte de a fi prea târziu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate