Doamne
dacă eu aș fi coarda
orologiului Tău mecanic
tare-aș vrea să nu mă încordeze
sfântul însărcinat cu misiunea

să uite de mine

să fiu cauza
opririi timpului
într-un moment când
toată lumea să fie fericită

atunci ar domni zâmbetul
în dansurile bucuriei
ar domina voia bună
peste toate împărățiile

dar nu-i așa
e cum vrei Tu

sunt un fir de praf rătăcit
printre dinții pinioanelor

te rog
unge dinții angrenajelor
printre care mă strecor în fiecare zi

mă împung
până și-n coaste
parc-ar fi coarne de diavoli
ori de țapi
împunsăturile sunt
dureroase

te rog
să mă transferi
într-un alt ceas
de demult
solar

promit că voi sta mereu
rezemat de zid
așezat pe gnomon

voi saluta cu mâna
trecătorii fericiți
grăbiți la ora prânzului