Aidoma unui turn înalt, semeț
privesc cum se desfășoară orașul
nestăvilit de formele de relief,
înghite tot ce-i stă-n cale.

Osatura lui cu o învălmășală de blocuri și case,
naște ambiții și-i stârnește marginile
să se îndepărteze.

Încerc să-i prind spiritul, ciorchinele de lumini
prin care-și aierisește conturul
unde orășenii se simt mai liberi în aspirații,

devin adepții schimbării.

În spații deschise
sub impulsul lacom de vultur,

falduri de purpură flutură-n inimi.

gânduri și vise
trec ziduri de îndoieli și fructifică

rodul pornit din voința străină de întâmplări.