ore ca niște pești obtuzi respiră sub apele nopții
zilele câmpiei fâlfâie într-un lan solitar/ limpede este doar întunericul
agățat de ultimul far
sub cupola lumii dinlăuntrul meu
mâini mute desenează în graffiti pe zidurile gri pescaruși îndrăgostiți
hai la mall să cheltuim timpii morți momentele de stand by apassionato

stele fusiforme torc pe voci înalte
pipăi silueta toamnei cu poezie pe masă
de atâtea insomnii s-au îmbătat și plopii
cu aramă ruginie și melasă
curge setea secundelor aflate în moarte clinică
peste râul umflat ca o burtă de crap
singurătatea strânge din dinți /steag cast între palme rotunde/
vino să îți măsori zbaterea în piața de flori de niciunde!