Urci prin vârstă cu picioarele goale,
dansezi pe o scenă improvizată
peste anii stafidiți strânși în ciorchine,
genunchii nu tremură dar coapsele ard
vor ceva mai mult decât o nepăsare
pe care se așterne ruginită toamna,
fiecare ne dorim preludiul iernii
în haine pufoase și calde.

Dragostea ce-ți saltă inima
se hrănește mereu cu dorințe
în care vânatul ultim e cel mai grozav
și poți târî bătrânețea în liniște
peste amintirile privite-n ochi,
treci mai departe luminată de cuvintele înțelepte
ce mângâie cu resemnare
fără frustrări și resentimente.