inflații de durere-n vitregi astre,
noroc pierdut în o gheenă ușă;
în zdrențe-n colț cerșește o mătușă
neabătând din Căile albastre.
fior în mine simt, ca o cătușă
chiar de sunt dus în zorile sihastre
și în perdea adie flori în glastre;
de ce-mi arunci Tu în obraz mănușă?!
în zări hălăduiesc spre Tine, Doamne,
dar nu găsesc Cărările spre Tine,
înjinghiat prin mai tot loc de toamne.
în albul de osândă care vine
un fulg de nea tumultul să-mi condamne...
aduc la Crist pe Eul ce devine