naturii albă îi va fi cămașă
curând, sub aster reci, nepăsătoare
în piept dureri de ger apăsătoare
în om și în a evelor urmașă

cu pași de fum e ceață în vâltoare
în zor de încă toamnă pătimașă
și Pruncul e aproape plângă-n fașă
un dedesubt de iaduri lesne moare

răstoarnă-te din perne fată dragă
e dimineață și cafeaua-i gata
tumultul lumii a-nceput să ragă

și îngerul din Ceruri zori strigat-a
dă-mi buzele să construiesc o fragă
Lumina să îmi fie-n toată zloata