poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Să-mi semăn lacrima ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-10 | |
nu știu niciodată cum să încep a-ți vorbi, cu toate continuările astea din mine
prea brusc, m-am dezvelit de cuvinte până la o brutală înfrigurare dintr-un mine cât de al meu n-am învățat nici cum să te privesc, am un suflet rătăcit încă prin degete, greșind să te evit cu o zecime de secundă înainte ca ceasornicul nostru lipsit de timp să pornească nu mă pricep să-ți cer nimicuri perfecte într-o lume cu preponderență banală și poate doar pentru că suntem pe cale de dispariție să ne fi recunoscut pe ultima sută de metri, și orbi nu te-am amestecat cu nimic, n-aveai gust de nimic cunoscut înainte de-a te ghici, m-am prevestit preferând să te citesc pagină cu pagină, tu doar te scrii cu atâta simplitate în lipsa mea din setea asta, aș mușca într-o zi, cine știe, poate ai să-mi traduci și mie bătaia asta de aripi din tot zgomotul meu? sau poate doar vom asculta împreună cum întâmplările noastre au început să-și vorbească cu prea pline tăceri mărturie nu a ce ci doar că mi-ai rămas
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate