poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-05 | | miezul nopții deșiră ca o rutină împotriva mea povești de groază despre amorțirea lumii nu se vorbește e greu de articulat silaba astringentă de adevăr călătoria în jurul lumii cât se cuprinde ce-ți refuză deocamdată semnătura devine un spectacol de varieteu pentru copii oligofreni blândețea a ieșit de mult din topul atingerilor doar violența desface pistil în antecamera spațiului furtuna deznoadă vibrație mai credibilă ieșirea din somnolență tobele de flăcări care țin ritmul clipirilor de pleoapă metamorfoza în aripi de neant întrebările pe care nu le pun clipei care-mi strivește coastele totul doare surd chiar sub anestezia unui timp ce pare că nu-mi recunoaște respirația jetul de artificii scorojește epiderma veșniciei tiparnița destinului folosește sângele nostru plin de toxine uneori cerurile mai sunt și invadate de nori printre care e greu să-ți pictezi albastrul de neșters nu vreau credite pentru sufletele ieșite pe cauțiune au misiunea lor precisă liberă de greșeli și de victorii facile am ales să dinamitez punțile de evacuare de pe rug nu se coboară cu ascensorul înălțarea rămâne opțiunea finală după ce ți-ai mistuit toate fugile din piroane temnițele umbrei deschid grilajul pupilei atât cât trebuie după ce ochiul interior tastează parola corectă vom putea vorbi despre cenușiul ce-nghite ca un căpcăun culoarea din forme și de alienare asupra undei de șoc a cuvântului ce se fărâmițează până împrăfoșează gâtlejul merită meditat îndelung ca și la efervescența morților sărace revolte fără nume mi se-nfig sub unghii mai adânc n-am avut șansa pe diagonala cerului să-mi scrijelesc numele povestea cu spaime urcă-n talazuri și mă-nțelenește cu șerpi de flăcări până la genunchi până și dincolo de mijloc până la gura topită în țipăt și din burtă de haos plâng mărul ce nu mai apucă să coacă în mine grădini cu îngeri golgotele nu mai au pentru ce-și răsfira magiile iar eu prăbușită în hotarul damascului sângerez fără speranță din toți ochii peste solzii abisului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate