poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-02 | | Eu scriu, deci sunt actor, un exhibițiu îți dau din deșt când vrei, niște măscări, îmi scot în versuri sufletul pe nări și fac la orice zgaibă panarițiu. Stau în vitrină fără încălțări ori chiar fără nimic - un exercițiu apostrofat în pragul de solstițiu de cuvioși cu nasu’-n lumânări. Când mă aplauzi, mi-e-așa de bine, încât, oricine-ai fi, mă simt mai cult frumos de pic, cu buzunare pline, cu mațul gros, decât am fost, mai mult, cu fruntea ca un far între ondine flămânde după versul de adult. Un flutur îmbuibat de vitamine în zbor deasupra oricărui tumult, măslin împărătesc între măsline, doctor docent în orișice consult, chitară aurită care ține cel mai frumos concert, când mă ascult. Pot să declam spre cele patru zări: sunt o oglindă vie, interstițiu prin care se cuplează, din caprițiu, omu’ normal la extra-imitări. Deci, orice-ar zice ăi lipsiți de vițiu, poeți, fără de vorbă, din născări, prea rușinați de-asemenea-ntâmplări, când scrii, ești un actor, un exhibițiu…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate