când miezul nopții bezna lui își zice
și nepornit pe căi de somn ești încă
lucește-te-n secunda cea adâncă,
pe gândul tău nu pune-a umbrei bice.
sub luna vârcolacul de-o mănâncă
și Raiul lumea asta interzice
căci prea s-au copt tăceri în multe spice,
mistere stând în unduiri de stâncă.
pe cruce Crist n-aduce represalii
dar parcă prea ne-am întrecut la glume
cu Dumnezeu de ne-am crezut egalii.
căci rar rămâne-n urma noastră-un nume
și către orizont purtăm vitralii,
nu știm a cerceta nici viață-anume