am văzut
în umbra părului tău despletit
că drumul nostru își trage seva din iubire
ca ploile ce beau din cupa curcubeului
nostalgia primului amor

uneori ațipim cu tălpile goale
pe cioburile ultimei tăceri
rupte într-o dimneață
când Prometeu ne-a dăruit focul
și ne-am scăldat în laguna albastră
din sufletul tău

câteodată aripile
pe care Icar scrie cu graffiti
goodyear
în zilele de weekend
când meteorologii avertizează
cod roșu
sunt prea fragile

de câte ori pășești prin visele mele
citesc în urma piciorului tău stâng
(Prometeu sau Icar n-au știut
că iubirea are propriile legi)
e pur si muove