La marea poartă,
cu pumnii înclestați
așteaptă, turbând
plânge sau râde
cuprins de nervi
nu știu ce stare are...

E poarta vieții,
poarta ce duce
la o altă etapă
spre o altă viață
una mai bună
sau mai rea dar
diferită, fie iad,
fie rai, e alta...

Giganta poartă,
misterioasă, ascunde
o altă lume
nevăzută, ce urmează
a fi cunoscută,
că e mai rea
sau mai bună,
asta, nimeni nu știe...

Să zărești suflete
aceea poartă
misterioasă și grandioasă
se lovește în ea
se așteaptă
se deschide
se închide
poarta tuturor!