cam lung prânzul copios cu boșii
îmi iau porția de picături
cu apă efervescentă
motivat

nu renunț la siestă
în brațe strâng pe-nlocuitoarea nevestei
perna

n-am parte de odihnă
în coșmar mi-apare urâciosul
cu ultimul reproș
de ce-ai agățat punga pe peretele meu

curios
a cercetat cuiul
să vadă de-i nou

de-i proaspăt bătut
în cap

are ani de zile
în același loc
îl mănâncă rugina
și pe el

în pungă-s semințele de busuioc
puse la uscat

parcă-mi dă crezare
însă nu renunță la a-și băga ochii
nici de această dată

mi-o mută
într-un alt cui
între flori

n-am cuvinte
decât
cum poți să fii așa

frumoasă-i viața
dar dacă ai parte