Casa noastră avea multe intrări,
soarele trecea prin ziduri,
se plimba nestingherit pe holuri
și cobora în joacă, sub pleoape.

Oglinzile, câte sunt, ne arătau
de fiecare dată altfel.
Doar în priviri eram aceiași,
indiferent de cum probam visele.

Pe hornuri ieșeau curcubee
ori de câte ori ne sărutam,
iar pădurea devenea portativ
pentru îmbrățișările noastre.