în memoria toamnelor
descifrând
mesajele
frunzelor
ploilor
oamenilor


piticii de grădină
peticesc tavanul unui fast-food
cu zornăit de trompete-
inundații prin blândețea iluziei


papagalii africani
închid și deschid
ușa coliviei:
nu găsesc ultimul cer
să-și ia zborul-
vârtej de frunze prin simultaneități paradoxale

cel puțin broaștele
sunt mai ambițioase
restabilesc dialogul
sfârtecat de proorociri apocaliptice-
mișcare seismică prin parabola iconomului nedrept

*
până la vremea spanacului
mult îi


la răvășitul oilor
mustul
stăruie-n înțepături dulcege
șugubețele fete
nu scapă din ochi pe ciobani
sfârâie pastrama pe grătare
palincă-i cel mai bun medicament
pentru gospodări

o voce ancestrală de lăută
cheamă la hora strămoșească
o singură suflare românească
pe bărbați femei și copii

*

vremea va fi caldă și mâine

un scarabeu
împinge un bulgăre de lumină
prin feronerii de argint
s-a aprins o candelă

copiii gălăgioși din piețe au plecat
fântâna arteziană
plăceri și dureri
până spre miezul nopții înăbușă


pe drumuri veghind
un cerșetor blând
risipește cu dărnicie
un somn odihnitor mângâietor