în dialogul tău despre viață mi-ai rostit numele
iar publicul a încremenit
adulmecând ciocul morții ca pe vinul fiert

nu-ți pot arunca mănușa
am rămas atât de goală
încât și cuvintele par la fel
dansează în ciudă pe colțul buzelor mele
în piele și în sânge
cuvinte spuse în șoaptă de mine
și cine sunt eu?
o goală mută flămândă de urlet

parcă toate aceste furtuni care trec pe lângă mine
seamănă cu rugăciunile de duminică
dar duminicile sunt seci în mine
uite că așa impară îmi pregătesc dialogul

unde să găsesc definitivul la viață?

9/10/2015