Maghiarii perseverează
În acte anti-românești,
Ceea ce ne îngrijorează
Căci, dacă stai și te gândești,
Acțiunile lor, toate,
Doar spre noi sunt îndreptate
Și-s pline de răutate:
Pe Cofariu, l-au maltratat,
Pe Avram Iancu l-au spânzurat,
Pe mulți români i-au alungat
De prin Harghita și Covasna
Așa încât au luat-o razna
Și au plecat în lumea mare,
Neavând altă scăpare.
Dar asta, nu le-a fost de-ajuns,
Încă ceva la cale-au pus:
Au dat jos de la primărie,
Cu surle și tobe, se știe,
Drapelul nostru românesc.
Nu-i ceva tipic unguresc?
De ce atâta barbarie?
Răspunsul? Toată lumea-l știe:
Ei trăiesc încă-n Evul Mediu
Și nu mai au nici un remediu.
Tot timpul sunt nemulțumiți.
Au rămas niște troglodiți.

Ura și cu violența,
Își dau mâna cu demența.