Gândirea, Doamne,
Este cuvântul
Ce-a răscolit
O lume-ntreagă,
Punând pe jar
Chiar și pe sfântul
Ce vrea să afle
De ce în viața lui
Se bagă.
El vrea să-i afle
Mecanismul,
De are înțeles
Elementar
Când îi inundă
Tot cuprinsul,
Luându-l, tocmai pe el,
Acar.
Gândirea,
Despre care-i vorba,
Concisă
Trebuie să fie,
Dar nu atât
De riguroasă
Precum o pacoste
Pustie.