din iesle iese miezul de Lumină

privesc în adânc de vorba ta, oglindă
măsurile luate pentru un propriu coșciug
limitele sunt deșarte, miros a putregai de rimă
în totul de sine se întâmplă uneori poezia
în rictus de zâmbet smolit mintal
trecerea se face în visare de fecioare și de mult

cu urechea lăsată naibii te ascult
ai încă puls, nu ești pregătită, creioanele
ni le ascuțim laolaltă
jivina morții,
râvnită uneori spre cunoaștere

pasager prin căință cunosc mila
demiurgul întrunește toate condițiile rugăciunii
degetele de scrib sunt pentru și a pune cruce pe bust
în limbaj periferic al dumnezeirii
multul de celuloză,
femeie