poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-01 | |
ea încerca să trăiască printre oameni,
tu o mângâiai și o alintai luna, îți intrase în suflet într-o rătăcire de-o clipă, era un licurici căruia, în loc de aripi, îi crescuseră brusc picioare și mâini, a învațat repede cum să-ți meargă prin inimă, pe-ntuneric, pe vârfuri, fără să-ți tulbure demonii, căutând drumul la lumina din vârfurile degetelor, fără să știe cum, a învățat apoi să-ți îmbrățișeze umbrele și să le cuprindă într-una singură fără să te mistuie apoi, fără să știe când, i-au crescut gheare și colți, te apăra pe tine de ea, pe ea de demonii tăi, pe voi de restul lumii, la fiecare mângâiere, îți scrijelea trupul cu istoria unei mari iubiri, la fiecare sărut, îți scria pe buze un mesaj pentru mai târziu: să nu mă uiți, ariciule, să nu mă uiți o sclipire pentru un zâmbet, un bănuț pentru un gând rătăcit, cu lumina ei, așa a plătit clipele voastre de fericire, iar astăzi e o flacără palidă, care abia îți mai aprinde țigările uneori o strigi în vis: luna iar ea îți promite zâmbind că va fi a ta întotdeauna
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate