Port în cuvinte imaginea unui cal înaripat
cel călăresc peste mările migdalilor copți.

Respir prin aripi întunericul aidoma unei păduri
cu ciute negre vânate de centauri.

Mirat dintr-o dată de inflexiuni, glasu-i era feeric de liră
i-am ascultat timbrul înalt.

Nervii nu-mi răscolesc trupul, ci gândul
lăsându-l liber să zburde, îndepărtând orizonturile înguste,
nu ființele de ființe.

În cuvinte fără sonoritate se adaugă împliniri.

Am încărunțit tot căutând adevărul în surâsul femeii
nedeslușind ascunsele taine de ea ori de mine
și pășind în pace sufletu-mi se va însenina.