poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-28 | |
Nu ocoli Gândirea, Bertrand!
Ea nu e urâtă, nici grea Tot așa cum nici numele tău nu e Melchisedec ci Bertrand, cum ziceam. Nu te purta ca un mitocan. Uită-te la ea și după ea: E frumoasă, cu pasul ușor, invit-o la masă, vorbește-i de-amor, ia-o cu tine în dormitor. Căci nu Gândirea e de vină pentru chinurile tale Bertrand Deși, nici eu nu cred ce spun acum, (când singura rimă din minte-i ”săpun”). Deși stau pe marginea unei prăpăstii privind în gol, în jos, în hău, în beznă privind cu ochii și urechile și cu nările ca să văd ce vreau să spun... și-n loc de asta spun... Săpun! Așadar: Drum înfundat! Dubla a doua: Începuse să mi se cimenteze în minte imaginea lumii în care m-am ivit ca un noian întunecat de negânditori ca o apă neagră și înghețată, în care nu trebuie să te îneci... dar nici agitat nu-i bine să fii... Ești atât de absorbit de singurătate, de egoul tău îndurerat și jignit din pricina nașterii de eșecurile pe care le înregistrezi în acțiuni care de fapt nu te interesează pe care nu mai vrei să le gestionezi, de care ai vrea să scapi ca să poți zbura așa cum zburai înainte de naștere, ca norii, încât te întuneci, devii bombănitor, ursuz și asta îți poate înghiți mintea Bertrand dacă mă mai auzi ani cu duiumul, până în ziua aceea în care simți că nu mai vrei nimic altceva decât să joci table în spatele blocului. Însă, uite, eu astăzi, cam pe la jumătatea vieții, am primit un telefon. Era tocmai telefonul acela la care mă gândeam adolescent când îmi spuneam că, dacă există strălucire în mine, atunci se vor găsi la un moment dat și niște ochi care să o vadă. Sigur că asta nu e o poezie perfectă Bertrand, și nici măcar poezie nu este, dar când mai vii pe aici să citești amintește-mi ce-ți spun amintește-mi de unde vii, de unde vin, și ce vrei să spui, să spunem... că unde ai ajuns știu și eu văd și eu. ”Se vor găsi niște ochi” visam... și uite că s-au găsit. Chiar s-au găsit! Una dintre ființele mele mârâie printre dinți ”preatârziupreatârziu” și asta pentru că noi, Bertrand, prietene al meu francez dintr-o Franță de Sus, luăm prea în serios Timpul prea în serios Timpul. El seamănă atâta de bine cu Eternitatea, (care era mama noastră înainte de naștere), încât noi îl credem un fel de copil al Ei... încât noi aici, născuți, mânjiți și apoi șterși și iar mânjiți de sânge, din lipsă de repere, din lipsă de beatitudine, de extaz, de prea plin, de dracu să mă ia dacă înțeleg ceva, noi aici, Bertrand, îl luăm în serios, ne îmbrăcăm cu el, ne închinăm lui, ni-l punem la mâini, pe pereți, învățăm să citim, să numărăm, să murim, să ne gândim la lumânări și rânduieli, la prescuri, la întreceri, să privim la nori gândind ”Trecut-au anii” și lacrimi curg șuvoi pe numaiplânge dar el nu este ceea ce ni se prezintă. Timpul e orice altceva, dar nu o Eternitate în miniatură, Bertrand... O spirală, un ciob plutitor de spirală, o serpentină poate dar el nu poate înlocui ceea ce ni s-a luat prin naștere. Asta, și nu Gândirea, te doare, Bertrand. Poate că timpul este o serpentină Dar Eternitatea nu e o Serpentină mai mare și nici totalitatea serpentinelor care îmbracă muntele și nici Muntele nu este. Eternitatea se uită la Timp cam cum s-ar uita acum galaxia Alpha Centauri la serpentina drumului de țară pe care te duceai tu desculț la școală, copilule ce ești și nu mai ești. Așa că degeaba te gândești tu că Gândirea e grea și rea și-ți face buba la cap și că mai bine în loc de Gândire ai avea un televizor sau un antivomitiv. Nu Gândirea îți face buba la cap ci... Ci ce? Nerăbdarea. Aceasta. Un motor supraturat este aceasta. Un motor care înghite de 10 ori mai mult combustibil decât are nevoie. Care își arde supapele și-și devorează sâmburele propriei inimi. Iar vrei să pleci iar dai din cap a lehamite. Dar eu nu mai am lehamite tinere francez. Sunt liber să-mi cânt prohodul în ritm de tango, cu măcănit de rață, cu râgâieli, pe fondul sonor al telejurnalului de seară... Există lucruri mult mai odihnitoare decât confortul mental. Nu trebuie decât să iei piciorul de pe accelerație, ca să poți auzi telefonul. Mă sună cineva. Te sun eu în 5 min. Pa! (iulie 2015, noaptea) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate