cu apocalipsa în sân
umblăm printre mese mereu pline
aceleași bucate semipreparate
după ceas spălăm lenjeria de pat, facem duș
jumătate din casă o ocupă cosmeticalele
și animalele domestice, știute și neștiute
țâșnim grăbiți, ușa apartamentului nu-i ca la mașină, ronțăie nervii
ajunși jos pornim, forțăm mașina, că veni vorba, sau
mijloacele de transport în comun
unicul loc în care mai citim și noi din vreo carte – mereu alta
să creadă lumea că noi e culți
perfuzați la mini-căștile device-urilor prea multi-mediale...
murim fără lumânare
în special lunea
nu prea suntem evlavioși dar
acceptăm un Dumnezeu, să fie acolo, că nu se știe
altfel cum ne-am mai lua de preoți
jucăm la loto, trimitem ambalaje decupate
la concursuri, ieșim la o pizza în weekend...
de două ori pe an
ne ducem la țară
care mai avem pe acolo rude
ne amuză și irită totodată
habar n-aveau dom’le c-a murit Michael Jackson
te și miri totuși că au auzit de el
aoleu maică, Dumnezeu să-l ierte și ...își șterge o lacrimă închipuită
păi nu, că nu era creștin...
tot un drac, face un gest a lehamite
oho, da’ de când... și Cocker și Demis Roussos și...
tanti Tincuța de la fântână, completează gazda, plină de pios
bine că îți umple portbagajul cu legume - murdare de țărână
și cu vinul aproape oțețit, dar e bun, are și dop din cocean de porumb
suporți aerul mirosind a fum și a bălegarul din dosul casei
n-ai semnal la iphone aici...
suporți aceleași povestiri și întrebări despre oraș
nu veniți înapoi?... am veni dar mai avem rate la casă, plus munca la birou...
pleci val vârtej cu ecoul ultimei fraze auzite după ce
târâie poarta după tine: treci înapoi tu-ți închinarea mă-tii
iar umbli pe ulițe hăbăuc... striga la un nepot făcut din flori de
aia mai mare, e acum prin Italia sau prin Spania, dracu știe...
în drum spre ieșirea din sat auzi: mă, să pupi fata mă,
că dacă tu uiți, alții nu, să știi...
asta-i bună de notat
dar ai și uitat-o când
ai reintrat în urbea ta foarte rezidențială
ai un sms, și-a revenit iphone-ul
ai uitat să mergi la neurolog, treaba cu nervul Ulner
nu e de glumă să te doară-n cot
ai uitat tu să plătești facturile ...darămite

aici în oraș oamenii sunt lume, contribuabili, cetățeni
cap de locuitor vârât în coșul zilnic
sunt civilizați, nu auzi un tu-ți închinarea mă-tii

singurul lucru pe care nu îl înțelegi la oraș
de ce morții sunt duși cu merțanul ăla lung la groapă
și cu o așa de mare viteză

epopeea secundei o înțelege doar unul care
și-a lăsat opincile atârnând de plăcuța
cu stema orașului: bine ați venit în...

sânul tău
îți dă un bip
ah, nu e infarctul, e celălalt telefon
te sună de la serviciu... oops
fostul serviciu

da, stai liniștit, voi veni să te vizitez în satul tău natal
îmi vei umple portbagajul...
te voi aștepta
până vii de la deal cu sapa în spate
și să-mi povestești la bufet morometiac
cine ai fost tu cândva
la oraș

nu îți voi înțelege rictusul înțelepțit
disprețul
nici tu nu vei pricepe că eu
nu sunt chiar într-atât de poet
ca o sapă
ca o șină de tren
ca o dâră de avion acolo sus
ca fumul peste sat
ca secunda care, la naiba, s-a blocat...
între antenele parabolice
că deh, emanciparea a atins cote... numai că
aici
încă se mai cară mortul cu boii
poate s-o răzgândi
mortul