e prea mult țipăt între pereți pulsatorii
reflexie a umbrei lumina îmi pătrunde
un drog prin pupile
e toamnă și aștept să ai habar de mine
simple fulgurante neconcludente senzații -
mustul care picură în struguri
mâna mângâind asfaltul liniștind drumul de spaime
glezne prin frunze cum ai răsfoi nepăsător
incunabule fragile


e prea mult mine și prea puțin tine
prea multe oasele mele
prea puțină carne a ta
să le învelească pentru frigul ce se apropie