și chiar nu vreau să mă întrebi de ce
pur și simplu m-am trezit într-o dimineață
singur în tavan
ca și cum cineva mai presus decât altcineva cu pene
m-a determinat să mă oglindesc în lavabilul alb de deasupra
și mai presus de toate astea
să-mi închipui că trebuia la un moment dat să fiu urcat acolo
ca un alt bărbat ridicat la cer


desigur poți motiva orice
că este viața mea dezordonată
și tocmai această dezordine m-a obligat să devin tot mai departe
sau din ce în ce mai departe de orizontul din spatele ferestrei unde
se aude muzica
de parcă ar fi niște tentacule care abia așteaptă
să ne strivească în auz


din orice punct privești situația acestui marș prin sus
nu poți să-ți explici nici măcar de ce ne apropiem amândoi
de ziua de mâine când în mod normal
tu mergi singură la job
iar eu abia aștept să mă trezesc


așa că nu mai obosi să întrebi un somnambul de ce umblă
fără ochi prea mulți deasupra pământului
nu ți-aș putea răspunde
la dracu nici măcar nu mi-aș aduce aminte că tu
m-ai întrebat ceva vreodată
așa că
rugămintea mea de a fi un alt nume fără umbră în podea
are ceva copilăresc și cine știe
poate chiar neînsemnat
dar suficient de viu să te ajungă din urmă
mai ales când te întorci de la serviciu
și îți atârnă picioarele printre ușile tramvaiului
ca un steag alb
pe un zid chinezesc