Dacă-n apă cad nimeresc în iad

Păcătosu-neacă zilele pe rând,
Credinciosu-noată și se roagă-n gând.
Păcătosu-l roagă pe înger să-i mai
Dea un bol de apă să-noate spre Rai.


Mita la repartizare

Sărăntoc, fără „mălai”,
E repartizat în iad.
Păcătosu-ajunge-n Rai
Că-și făcu din mită vad.



Cine poate glume roade

Dacă-l faci pe om să râdă
Dumnezeu în strune-ți cântă
Și te iartă de păcate:
„Treci în Rai și... sănătate!”


Săditorul de nuiele

De departe se arată, după mers îl recunoști,
În mândria lui se crede că e Om și e Ales:
„Tu n-ai loc în Raiul meu, du-te-n iad la ai tăi proști!”
Dar l-au păcălit „aleșii”: ce-a sădit aia-a cules...



Cu iubirea-n Rai te duci

Moare tânăr și de milă Dumnezeu îl pune-n Rai,
Junele, mirat, întreabă: „-Doamne, spune-mi de ce-s mai
Frumoase și-apetisante Evele decât noi toți?”
„-Ca să le iubiți, Adame, și să valorați... doi zloți!”
„-Doamne, dar de ce sunt toante și ne lasă-ades faliți?”
„-Vezi, Adame, asta-i calea ca să fiți și voi iubiți...”






Când e viața scurtă și mâna prea lungă

S-a culcat ades pe-o parte
„Nu învăț, e viața scurtă!”
N-a pus burta pe o carte,
A pus cărțile pe burtă...

„E de-ajuns că știu s-adun
Ce din muncă alții scad
Și în contul meu să pun!”
Acum stă în propriul iad.



Conștiința la spălat

Ca să nu ajungă-n iad, domnul nostru „împărat”
Cu o muscă pe căciulă se ducea la spovedit
„Fiule, cu fapte bune, vreun sărman ai ajutat?”
„Daa!” și din minciuna lui pân’ și piatra a-nflorit...