Doamne ce de mesaje,
de când e poșta poștă și emailul email nu am mai primit atât de multe mesaje
și parcă toți dușii țin să-și aducă aminte de mine, povestind de una alta
maica-mi poveștește cum s-au cuibărit dropiile-n spatele casei
și cum strălucesc ouăle ce par a fi vopsite cu lumină
taica-mi spune că e vremea de mers la vânătoare de mistreți
să facem pastramă, ca să trecem cu bine dincolo
și buzele tuturor freamătă a tăinuire
și drumul...
se pare că s-au hotărât să facă o clacă
să mă ajute cu toate amintirile
să le încarc în valize
și să le car la poartă
mașina trebuie să sosească din clipă în clipă
așa că mai am timp de o ultimă privire
aruncată peste voi toți
mă bucur să știu că vă las toate nerostitele
și toate gândurile mele bune
înghesuite în tăceri adânci
dar cine știe, poate că odată și odată
tot veți avea timp să le cercetați,
să aduceți firul roșu la lumină
dacă nu, altă dată
se spune că e mai bine să dai foc tuturor corăbiilor
ca să nu mai ai regrete și cale de întoarcere
pentru că drumul nu are decât un sens
și o origine
restul e poveste de viață
fericiți cei ce pleacă
căci a lor este toată lumina și căldura
poate că după
voi fi pană, sau frunză, sau lacrimă
important e să știu că ți-am ajuns în cale
fără a te opri din drum
fără a-ți speria dorurile învălmășite
și fără a te răscoli
iar când o să-mi dor o să mă fac abur
să-ți sărut buzele
ca un adio