Prin toate viețile trecute
In urma noastră,-mperecheate,
Două cărări de răni iubite
Lăsăm pe cer cicatrizate.

Treceam etern mână în mână,
Ne sărutam sfințiți pe gură,
Tu-ndrăgostitul eu stăpână,
Eu suflet viu iar tu armurâ.

Dar soarta-n noaptea sa geloasă,
ÃŽmi trece trupul prin desert,
Din foc nisipu-mi face casă,
Mi-s pasii singuri și nu-i iert.

Acum doar urma mea rămâne,
Doar pașii mei îi vede Luna,
Unde e urma ta stăpâne,
De ce din două-acum e una?

Prostuțo, ești la mine-n brațe!