poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-27 | |
ți-ai făcut cuibar al singurătății în care
orgolios egoist și fățarnic te crezi stăpân pe cuvânt și lumea îți pare o turmă nesimțitoare tu neînțelesul binefăcător al ei pe pământ ipocrit vezi doamne ești singurul nedreptățit de pe fața pământului și chinui cuvintele în storcătoare de ieftine lamentări că ești Prometeul modern cu ficații devorați pe stânca prezentului care mai de care ne-ntrecem în a surprinde cu "nestemate" verbale pentru o laudă efemeră și falsă crasă amăgire "opera" soclu statuie a închipuitei glorii postume de fapt e o troacă de vomă și bale regurgitate cuvinte lumea-i clădită pe stâlpi de minciună umanism libertate fraternitate dreptul la fericire sunt pulberi zvârlite în ochi adevărul e-o luptă crâncenă barbară pentru puteri și averi doar atât urmașii lui Kilix Phoinix și Kadmos cu pruncii în brațe se rup prin sârma-nghimpată s-ajungă în poala mătușii Europe de zei răsfățată care în cârdășii monstruoase le-a stricat rostul și tihna și-acum îi întâmpină cu gaze lacrimogene scuturi bastoane petarde asurzitoare și fum ieși din cuibar de te crezi ecoul tragediei umane și strigă-le necazul durerea cu toți decibilii trăirilor tale "de ce?" ridică întrebarea până la cer acum cât încă e începutul planeta se-ncinge deșertificările vin cu biciul setei și-al foamei lovite populații întregi vor rupe-o la fugă ghețarii se sting apele cresc insule litoraluri înghițite de ape ravagii făcute de uragane tornade furtuni tsunami grindină ploi de potop dealuri luate la vale și valuri și valuri de ființe umane îngrozite pe fugă pentru aer apă mâncare la disperare se pierde orice valoare umană și pentru supraviețuire fiecare devine o fiară pe viață și moarte în luptă nu-i încă târziu doar nebunii trebuie scoși de la cârmă răspunzând la "de ce?" înțelepții uniți să stingă începutele focare să nu se mai pună la cale războaie și lumea s-o facă din junglă Eden pe boțul acesta cosmic de lut trebuie să ne dăm seama că suntem șinguri și prin viață condamnați la moarte și că timpul păcii hăituit din toate părțile strigă "Salvați-mă să vă salvați! am venit!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate