acum îmi plac drumurile lungi experiențe ale dorului care nu întâlnește răscruci
prin ele mă simt durut de sălbăticia naturii sempervireșcență în care dor tălpile călcate întâlnesc experiențe neuitate mă bag sub scoarță de brad, de pietre care vindecă sentimente desuete
dar ele mă trimit în mica mănăstire din pădure aflat că doar credința e înfloritoare chiar pe ierburi visătoare care nu sunt singuratice nici călătoare că vântul le aduce vești