creștea șapte ani într-unul singur
dar nu era câine
chiar dacă gândea într-un mod asemănător
acelei viețuitoare
nu era viitor de lesă
și dragii mei nimicul acesta devenea în fiecare zi
tot mai frumos
tot mai conștient
tot mai deplin
umbla în mâini și picioare cu toate că ale lui
încă nu se născuseră
erau mâinile și picioarele mele care îl ajutau
să dispară dintr-un loc în altul
după alți șapte ani într-unul singur a decis să nu mai fie
odată ca niciodată
și s-a transformat cu o ușurință de nedescris
în această femeie superbă
despre care vă scriu aproape în fiecare zi
cum mă iubește în șapte ani
mai mult decât într-unul singur
și nu este nici câine
nici gând
nici viitor în lesă