după ce-au atins punctul de fierbere
s-au evaporat au lăsat în urmă pene și fulgi
hermafrodiții plantați de cu seară
în poemele fără cer


pun totul pe spinarea cuvintelor
așa albe înaripate păsări de pradă
atacă planeta unde liniștea curge pe conducte
ca o apă de râu în cascade
punctele cardinale fac schimb de universuri
limbile ceasului se-nvârt revolut
distorsionând botezul făpturilor asexuate
într-o copilărie fără sfârșit

la fiecare oră exactă un bandaj o drenă
o luxație de sentimente
amână vindecarea pe căi naturale

lumea umblă de mână cu propria stafie
inconștientă de boala ei ca un bătrân uitat la azil
pentru care timpul înseamnă
ora injecției cu morfină